Statutul avertizorului de integritate în România

Comunicat de la Active Watch

Joi, 7 octombrie, APADOR-CH și ActiveWatch au lansat raportul de cercetare Statutul avertizorului de integritate în România, în cadrul unei dezbateri care a avut loc la Parlamentul României. Raportul este disponibil aici: www.avertizori.ro/resurse.

Raportul este o cartografiere a experiențelor unor avertizori de integritate din România, impactul pe care aceștia cred că l-au avut dezvăluirile făcute de ei, represaliile suferite, soluțiile de protecție legislativă și instituțională pentru viitori avertizori, pe care le pot formula în urma experienței pe care au trăit-o. Concluziile raportului arată că există consecințe majore în viața personală și profesională a avertizorului, dar și asupra familiilor acestora. În opinia persoanelor incluse în studiu, textul de lege, așa cum este formulat acum, nu oferă securitate pentru avertizori, iar consecințele pe care aceștia le suferă la locul de muncă descurajează alți potențiali avertizori de integritate. Transpunerea Directivei UE din 2019 privind protecția persoanelor care raportează încălcări ale dreptului Uniunii reprezintă o oportunitate pentru adoptarea în România a unei legislații care să ofere garanții și protecție mai solide persoanelor care fac
avertizări în interes public.

Cel mai important aliat identificat de avertizorii de integritate incluși în studiu a fost mass-media. Sistemele de suport pentru avertizori au venit exclusiv de la entități din afara instituțiilor unde au făcut sesizările, jurnaliștii fiind, în opinia avertizorilor, principalii aliați și principala pârghie de siguranță împotriva abuzurilor instituțiilor din care făceau parte:

“Singurul meu scut a fost presa.” (avertizor de integritate)

„Singura protecție e un jurnalist beton.” (avertizor de integritate)

„E mult până găsești o echipă de jurnaliști interesată, să poată să facă un reportaj, și să arunce totul în aer.” (avertizor de integritate)

Avertizorii incluși în studiu consideră că aspectele sesizate de ei sunt analizate și corectate în instituții foarte rar:

„Sunt și frustrat pentru că, de fapt, nu se întâmplă nimic după ce ne expunem. Au ajuns cu numirile astea politice până la femeia de serviciu. Și ei se acoperă unii pe alții.” (avertizor de integritate)

Unii dintre ei sunt convinși că, în momentul în care sunt formulate sesizările, avertizorul trebuie să fie pregătit să își piardă locul de muncă:

“Când redactezi sesizarea, trebuie să-ți redactezi și demisia”; “Pe termen mediu și lung un avertizor trebuie să fie pregătit să își schimbe domeniul de activitate. Nu va mai fi privit cu aceeași atitudine.” (avertizor de integritate)

 

Concluziile raportului:

  • Deși este prezumată buna-credință în cazul avertizorului de integritate, reacția aproape instantanee a instituțiilor, în urma sesizărilor, este de a pedepsi avertizorul de integritate (de cele mai multe ori prin intermediul comisiilor de disciplină sau de etică) și nu de a analiza problemele semnalate.
  • Toți avertizorii au suferit represalii într-o formă sau alta. Cele mai comune au fost reducerea salariului, detașarea fără consimțământ, reducerea fișei de post până la limita la care nu aveau nimic de făcut și desfacerea contractului de muncă.
  • Majoritatea avertizorilor de integritate sunt convinși că represaliile pe care le-au suferit în urma sesizărilor lor au avut și rolul de a descuraja orice potențial viitor avertizor de integritate din instituție.
  • În cele mai multe dintre cazuri, represaliile asupra avertizorului de integritate se intensifică odată cu apariția în spațiul public a faptelor sesizate.
  • Toți avertizorii de integritate incluși în studiu au simțit că sunt vânați la locul de muncă, astfel încât să fie găsite greșeli care ar fi putut conduce la concedierea lor.
  • Toți avertizorii de integritate consideră că obiectivul comisiilor de disciplină în cazul avertizorilor de integritate este să-i înlăture din instituție.
  • Unul dintre cele mai frecvente mecanisme prin care avertizorii de integritate sunt cercetați în comisiile de disciplină vizează „afectarea imaginii instituției” și se declanșează imediat ce avertizorul de integritate iese în spațiul public cu sesizările. În general, avertizorii care au primit sancțiuni în baza acuzației că ar fi afectat imaginea instituției, au câștigat în instanță procesul de contestare a deciziilor comisiilor de disciplină sau de etică.
  • În perioadele de contestare a deciziilor de concediere, pentru avertizorii de integritate care și-au pierdut locul de muncă, au existat consecințe personale majore care s-au reflectat și asupra familiilor acestora.
  • Pentru toți avertizorii incluși în studiu consecințele profesionale și personale (asupra lor și a familiilor lor) au fost semnificative (probleme de sănătate, probleme financiare mari, uneori conflicte în familie etc.).
  • Toți avertizorii incluși în studiu resimt nemulțumirea că nu pot produce schimbări sistemice, ci doar, în cel mai bun caz, punctuale. Majoritatea a precizat că motivul pentru care aceste schimbări majore nu se petrec în diferite sisteme este factorul politic.
  • Pârghiile de sprijin au fost complet în afara unor mecanisme instituționale, și au venit de la persoane, organizații și comunități care înțeleg să fie alături de avertizori, fie cu expertiză, fie cu suport emoțional. Pe tot parcursul experienței, deși avertizorii erau convinși că lucrează în sprijinul interesului public, au simțit în oamenii din instituțiile publice ostilitate, violență și acțiuni menite să-i facă să cedeze, nicidecum sprijin.
  • Instituțiile din care fac parte avertizorii de integritate incluși în studiu au o serie de reacții la activitatea avertizorilor, ceea ce indică un tipar în astfel de situații: declanșarea unor controale ale departamentelor/instituțiilor pe care avertizorii le coordonează, declanșarea unor comisii de disciplină împotriva avertizorilor prin care sunt instituite o serie de sancțiuni progresive, până la destituirea din funcție, detașarea împotriva voinței pentru perioada maxim admisă de Codul Muncii, reorganizarea departamentului din care avertizorul face parte și desființarea postului acestuia.

În prezent, România se află în plin proces de transpunere a Directivei UE din 2019 privind protecția persoanelor care raportează încălcări ale dreptului Uniunii, directivă care are termen de transpunere decembrie 2021. În acest context, cele două organizații au realizat acest raport cu scopul de a include în propunerile legislative care vizează protecția avertizorului de integritate acele măsuri care să răspundă nevoilor avertizorilor de integritate.

S-AR PUTEA SĂ TE INTERESEZE: