Și minorii de 16 ani pot fi obligați la muncă în folosul comunității

Sursa foto: portalsm.ro
Sursa foto: portalsm.ro

Un minor care a împlinit 16 ani și față de care, deși a fost suspect sau inculpat într-un dosar penal, s-a dispus renunțarea la urmărirea penală, poate fi obligat la muncă neremunerată în folosul comunității, la fel ca o persoană majoră. Aceasta a fost concluzia Înaltei Curți de Casație și Justiție (ICC), care s-a pronunțat asupra acestei probleme printr-un recurs în interesul legii (RIL), potrivit avocatnet.ro.

Decizia ICCJ nr. 15/2019 a fost pronunțată la începutul acestei luni și se aplică, de atunci. Practic, conform Înaltei Curți, un minor poate fi obligat să presteze muncă neremunerată în folosul comunității și atunci când urmărirea penală față de el nu continuă, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

  • să fi fost urmărit penal, ca suspect sau inculpat, într-un dosar;
  • să se fi dispus renunțarea la urmărirea penală, față de el;
  • minorul în cauză să fi împlinit 16 ani.

Munca neremunerată în folosul comunității este o măsură care poate fi dispusă de procuror, față de un suspect sau inculpat cu privire la care se renunță la urmărirea penală. Aceasta se prestează pe o perioadă cuprinsă între 30 şi 60 de zile. Și acum s-a confirmat că și un minor care a împlinit 16 ani poate să presteze o asemenea muncă.

De ce a fost nevoie de un asemenea RIL

Conform ICCJ, a fost nevoie de un RIL (mecanism prin care să se stabilească o interpretare definitivă cu privire la o problemă controversată), din cauză că „divergenţa opiniilor jurisprudenţiale provine din aprecierea diferită asupra obligaţiei de prestare a unei munci neremunerate în folosul comunităţii, obligaţie dispusă de procuror prin ordonanţa de renunţare la urmărirea penală a suspectului sau inculpatului minor care a împlinit vârsta de 16 ani. […] [Î]n viziunea legiuitorului român o astfel de măsură nu reprezintă decât o obligaţie care se aplică […] pentru a înlesni integrarea socială a persoanelor care au săvârşit fapte prevăzute de legea penală. Din acest motiv nu este justificată opinia care susţine că legiuitorul ar fi exclus munca în folosul comunităţii din rândul obligaţiilor care pot fi impuse minorilor deoarece, prin stabilirea acestei măsuri, s-ar ajunge la aplicarea unei pedepse infractorului minor”.

Așadar, problema a fost caracterul măsurii muncii în folosul comunității: dacă aceasta ar fi o pedeapsă (neputându-se aplica unui minor) sau nu (putându-se aplica unui minor). Conform ICCJ, însă, munca în folosul comunității „nu reprezintă o alternativă prevăzută de lege pentru pedepse privative de libertate”.

În continuare, mai este menționat în decizia ICCJ că „legea procesual penală nu face distincţie după cum soluţia de renunţare la urmărirea penală şi obligaţia prestării unei munci neremunerate în folosul comunităţii pot fi aplicate faţă de un suspect/inculpat major sau minor”.

RIL-urile reprezintă mecanisme prin care Instanța supremă unifică jurisprudența (deci, astfel de decizii au un caracter obligatoriu), atunci când orientările instanțelor sunt divergente și aplicarea unui text de lege nu mai este previzibil, din cauza acelor divergențe. Deciziile date de ICCJ în interesul legii se aplică de la momentul publicării lor în Monitorul Oficial, însă nu au efecte asupra hotărârilor deja soluționate.