Sfânta Maria, sărbătorită pe 15 august

 

Sfânta Maria Mare sau Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului este prăznuită pe 15 august. Sfânta Maria este una dintre cele mai importante sărbători închinate Maicii Domnului. În această zi sărbătorim atât moartea și îngroparea Maicii Domnului, cât și mutarea ei la cer. Despre acest praznic nu avem informații în Sfânta Scriptura, însă, cântările și imnele de la Vecernia și Utrenia sărbătorii ne aduc multe precizări cu privire la mutarea ei de pe pământ la cele veșnice.

Dumnezeu îi descoperă printr-un înger ziua trecerii la cele veșnice. După această descoperire, Maica Domnului urcă în Muntele Măslinilor să se roage, apoi împarte văduvelor și săracilor veșmintele sale, cerându-și iertare de la toți și încredințându-i că va mijloci pentru toată lumea. Binecuvântând pe toți și-a dat sufletul în mâinile Fiului ei. În icoana Adormirii Maicii Domnului, Sfânta Maria este reprezentată stând întinsă pe pat, în mijlocul Apostolilor, în vreme ce Hristos primește în brațe sufletul Maicii Sale, simbolizat printr-o figură mică de copil îmbrăcat în alb.

Sfinții Apostoli au fost îndrumati de Duhul Sfânt să revină la Ierusalim ca să fie prezenți la înmormântarea Maicii Domnului. Trupul Maicii Domnului a fost dus cu multă cinstire în cântări ale îngerilor și ale oamenilor la mormântul din Ghetsimani, de lângă Ierusalim și așezat acolo. După trei zile de la înmormântarea ei, ajunge și Sfântul Apostol Toma și cerând să fie deschis mormântul ei, cunoaște că trupul ei fusese ridicat de Hristos din mormânt.

Sfanta Maria, rugătoare nebiruită

Troparul praznicului ne descoperă că, prin adormirea sa, Maica Domnului nu a abandonat lumea: „Întru naștere fecioria ai păzit, întru adormire lumea nu ai părăsit, de Dumnezeu Născătoare…”. De asemenea, în condacul sărbătorii, aflăm că Sfânta Maria se roagă pentru întreaga lume: „Pe Născătoarea de Dumnezeu, cea întru rugăciuni neadormită și întru folosinte de nădejde neschimbată, mormaâtul și moartea nu au ținut-o. Căci, ca pe Maica Vieții, la viața a mutat-o. Cel ce S-a sălășluit în pântecele ei cel pururea fecioresc”.

Biserica Ortodoxă o numește pe Sfânta Maria „rugătoare nebiruită”. Drept urmare, la sfârșitul slujbelor se spune: „Hristos, Adevăratul nostru Dumnezeu, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Sale …. și pentru ale tuturor sfinților, să ne miluiască și să ne mântuiască pe noi ca un bun și de oameni iubitor”.

Postura de rugătoare către Dumnezeu nu o face să fie pusă pe același registru cu Hristos. Chiar dacă este mai cinstită decat îngerii și sfinții, Biserica Ortodoxă o preacinstește pe Maica Domnului, dar nu exagerează cinstirea sa, considerând-o comântuitoare, după cum este numită de romano-catolici. Din acest motiv, ortodocșii vorbesc de faptul că ea a murit cu adevărat și s-a mutat la cer prin Fiul ei și nu prin propriile puteri. Nicăieri nu găsim cereri adresate îngerilor sau sfinților să mijlocească pentru oameni înaintea Născătoarei de Dumnezeu, ca și când ea ar fi un Dumnezeu.

Nu întâmplător în cărțile de cult nu se vorbește de învierea Maicii Domnului, și nici de Înalțarea ei la cer, pentru a nu se confunda cu Învierea Mântuitorului și cu Înălțarea Sa la cer. Se vorbește de mutarea Maicii Domnului la viața cea netrecătoare, ea fiind Maica Vieții, adică Maica lui Hristos.

Postul inchinat Maicii Domnului, bisericile și mănăstirile care poartă hramul acestei sărbători, pelerinajele săvârșite cu ocazia acestui praznic, cântările și rugăciunile închinate Sfintei Marii ne descoperă cât de mare este evlavia creștinilor față de Fecioara Maria. Biserica a rânduit mai multe sărbători în cinstea Maicii Domnului, pentru a cunoaște că ea nu poate despărți pe Fiul de Maica Sa și, ori de câte ori cineva Il cinstește pe El, cinstește și pe Maica Sa, Fecioara Maria.

Sfânta Maria Mare este ultimul mare praznic din anul bisericesc. Potrivit tradiției Bisericii, Maica Domnului a mai trait 11 ani după înalțarea lui Hristos.

Sursa: CrestinOrtodox.ro

 

S-AR PUTEA SĂ TE INTERESEZE: