,,Tribut Ecaterina Teodoroiu” organizat de Direcția Județeană pentru Cultură Vrancea

Directia pentru Cultură Vrancea a lansat invitația tuturor pasionaților de ciclism ca în data de 31 august 2019 să aducă un omagiu eroinei Ecaterina Teodoroiu pedalând până la monumentul ridicat chiar pe locul în care a fost îngropată, respectiv Valea Glodului din comuna Fitionești, Vrancea. Acest eveniment se organizează pentru al treilea an consecutiv. Plecarea este sâmbătă, 31 august 2019, la ora 7.00 de la Mausoleul Eroilor Focșani. La această ediție se va încerca urcarea pe Dealul Secului, pe drumul forestier din Valea Glodului, după care se revine la monumentul de la Glod, ridicat de un sătean chiar în locul în care a fost îngropată Ecaterina Teodoroiu. Aici va fi depusă o jerbă de flori, se va aprinde o lumânare, iar mai apoi după o pauză de rehidratare se va pleca spre Focșani. Cine dorește, să participe la acest eveniment ,,Tribut Ecaterina Teodoroiu” poate să rezerve un loc aici, dar să citească și condițiile de participare! https://www.facebook.com/events/496880997766106/.

,,De ce Tribut Ecaterina Teodoroiu? Pentru că este epuizant, dar a intrat în buna tradiție de a o omagia pe prima femeie care a luptat în Armata Română, pe frontul din Primul Război Mondial și care, la 22 august 1917 a murit în luptă în Vrancea, la Muncelu și a fost înmormântată pe Valea Glodului”, precizează organizatorii.

Sublocotenentul Ecaterina Teodoroiu căzută eroic în Primul Război Mondial a văzut lumina zilei la 14 ianuarie 1894, în comuna Vadeni, judetul Gorj. Încă de timpuriu se inscrie in Asociatia ”Cercetasii Romaniei”, cohorta ”Pastorul Bucur”, numarindu-se printre primele fete cercetase din Capitala. Isi continua activitatea in organizatia ”Domnul Tudor din Tirgu Jiu”, participind ca infirmiera voluntara la Spitalul militar din localitate. Insotea adesea si ambulantele sanitare pe linia frontului.

În octombrie 1916 este remarcata de generalul Ion Dragalina, care exclama: ”Bravo, copila mea! Esti un adevarat erou!” Avea 22 de ani si se dedica cu totul frontului. La 14 octombrie 1916 ia parte la epopeea eroica a apararii orasului Tg. Jiu si a podului din apropiere, raminind in istorie cu supranumele de ”Eroina de la Jiu”.

Regele Ferdinand și Regina Maria o cheama la Bucuresti si o felicita pentru faptele sale de vitejie. La 1 noiembrie 1917 moare fratele ei, Nicolae, din Regimentul 18 Gorj, in luptele de la Simbotin. Luind arma, se ofera sa ii ia locul. ”La revedere, frate, te-oi razbuna eu!”, spune! Cere sa fie incorporata oficial in armata, luptind pe front alaturi de soldati, cade prizoniera in luptele de la Barbatesti, dar, desi ranita, reuseste sa scape. In inclestarea de la Tintareni, schijele unui obuz ii fractureaza coapsa, umarul sting si ambele picioare. Este internata la Craiova, Bucuresti si Iasi, unde, desi ranita isi continua activitatea de infirmiera.

Într-un raport al Asociatiei de Cercetasi, Ecaterina Teodoroiu este numita pentru prima data simbolic ”Jeana d’Arc a romanilor”. Pentru meritele sale i se conferă în ianuarie 1917 titlul de sublocotenent onorific, fiind la acea vreme prima femeie ofiter din armata romana. Este distinsa cu ordinul ”Virtutea cercetaseasca” de aur, de catre Comandamentul Marii Legiuni a Cercetasilor Romaniei, iar printr-un inalt decret regal din 10 martie 1917 este decorata cu medalia de razboi ”Virtutea militara”, clasa a II-a, oferite de insusi suveran, Regele Ferdinand, care i-a inminat decoratiile, i-a comunicat gradul si solda. Este incorporata in Regimentul 43/ 59 Lupeni, divizia a XI-a, compania a 7-a, functia comandant de pluton.

În aprilie 1917 este prezentata elogios in ziarul iesean ”Romania”, fiind numita ”eroina”, iar in aceeasi publicatie din 23 aprilie, acelasi an, i se va publica fotografia in uniforma militara de soblocotenent, purtind in piept ”Virtutea militara”.

Regimentul ei se pregatea pentru ofensiva din zona Marasesti – Muncelu. Superiorii au incercat sa o salveze de la o moarte iminenta. Raspunsul ei a fost ferm: ”nu ma lasati sa lupt, ma impusc!”.  În august 1917 se inscriu si luptele din sectorul Muncelu la care a luat parte si Ecaterina Teodoroiu, in fruntea plutonului sau, cu misiunea de cuceri ”Dealul Secului”. Ea isi incuraja plutonul prin cuvintele: ”Inainte, baieti, nu va lasati, sinteti cu mine!”.

Pe 22 august 1019 doua gloante de mitraliera au lovit-o direct in inima. A fost citata pe ordin de zi pe regiment, dind o pilda tuturor ostasilor. A fost inmormintata pe Valea Glodului, unde va ramine pina la 5 iunie 1921, cind, cu ocazia sarbatoririi centenarului Revolutiei lui Tudor Vladimirescu, ramasitele pamintesti au fost transportate cu toate onorurile militare si reinhumata la Tg. Jiu. O garda de onoare insotea osemintele asezate intr-un sicriu de otel imbracat in tricolor, tras de sase cai albi, transportat la Focsani pe un afet de tun. Dupa ceremonia religioasa de la Capela Militara din localitate, un vagon mortuar o transporta spre locurile natale, fiind intimpinata cu mare solemnitate prin toate capitatele de judet. Era ultimul omagiu adus ”Eroina de la Jiu”.

La Focșani, autoritatile locale au tinut o emotionanta cuvintare: ”daca n-ar fi ordin superior, nu ne-ati fi putut-o rapi, caci daca prin nastere e gorjeanca, prin moartea ei unica ne apartine, singele amestecindu-se cu pamintul judetului nostru!”.

Este reînhumată în Mausoleul Ecaterina Teodoroiu de la Târgu Jiu. Monumentul, realizat din travertin italian, cu dimensiunile 2,90 x 1,60 m și înălțimea 2,10 m, are forma unui sarcofag de piatră albă, pe un postament cu trei trepte, pe care este amplasat un basorelief ce prezintă scene din viața și activitatea militară a ”Eroinei de la Jii – Sublocotenent Ecaterina Teodoroiu”. Basoreliefurile de pe fețele laterale ale sarcofagului, sunt organizate astfel: pe fața dinspre miazăzi, apare un tablou prezentând copilăria, în cadrul vieții din satul ei natal; pe latura opusă, apare eroina, în medalion, salutată de cercetașii din care a făcut parte, ca elevă de curs secundar; celelalte două fețe ne-o înfățișează în război, pornind la atac cu plutonul și momentul final, când este dusă la locul de odihnă de mâini pioase de soldați. În cele patru colțuri, veghează patru femei în costum național, ținând în mâini câte o cunună de lauri.

You might also like

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. AcceptRead More