O experienţă dintre cele mai interesante în munca de bibliotecar este aceea de a primi donaţii de carte din partea celor care, din diferite motive, se despart de propriile biblioteci. Unii dintre aceştia preferă totuşi să nu se despartă oricum de cărţile copilăriei, de cele din casa părintească sau de cele cumpărate cu greu, ci, găsesc potrivit să se îndrepte spre bibliotecă, şi, după un acord prealabil, le donează, cu speranţa că unele dintre cărţile de care deseori se despart cu greu, îşi vor prelungi durata de viaţă şi se vor mai putea întâlni cu un cititor sau altul, cu bibliotecarul, sau cu alte cărţi, mai vechi sau mai noi care construiesc, liniştit dar sigur, Cetatea Cărţilor. Astfel, aduse cu sacoşele, geamantanele, sacii, cu portbagajul sau cu braţele, cărţile donate sunt evaluate, verificate în baza de date, comparate, selectate, distribuite, dăruite mai departe. Unele sunt prelucrate, trimise în circuitul de lectură, suplinind lipsuri sau completând colecţii. Altele sunt preselectate pentru biblioteci publice din judeţ, sau pleacă în colecţii din străinătate pentru românii aflaţi în diferite părţi ale lumii unde este dor şi nevoie de cuvânt românesc scris.
Unele pleacă spre colaboratori ai bibliotecii, iar altele la cititorii de toate vârstele, prin programul „Biblioteca dăruieşte”. Uneori, în munţii aceştia de cărţi, s-a întâmplat să găsim titluri foarte importante, rare, preţioase, pe care donatorii le lasă cu încredere în seama bibliotecarilor, cu sentimentul că depun în mâinile noastre, o parte din viaţa lor. Aşa s-a întâmplat şi zilele acestea când, doamna profesor Virginica Ţigănaşu, din Focşani, a donat, printre alte cărţi, o nestemată livrescă: dedicaţia cu autograf, de la G. Topârceanu, pentru Duiliu Zamfirescu, scrisă cu cerneală, la 1920, la Iaşi, pe pagina de titlu a volumului „Balade vesele şi triste”, tipărit în acelaşi an la Institutul de Arte grafice şi editură „Viaţa Românească”.
Acesteia i s-a alăturat şi un manual din perioada interbelică – manualul mamei Voica, din 1936 -, cum scrie pe o notiţă ataşată volumului.
,,Îi mulţumim doamnei profesor pentru acest gest de solidaritate culturală. Îi mulţumim pentru încredere şi pentru că a înţeles misiunea noastră, aşa cum se cuvine să mulţumim tuturor celor care au avut încredere în noi, donând cărţi şi biblioteci. Cele două exemplare de carte vor ajunge, după prelucrare, la Secţia de Carte veche. Colecţii speciale a bibliotecii noastre. Credem că astfel de donaţii, reprezintă un gest cultural civic, o atitudine uneori discretă, alteori tranşantă, faţă de superficialitatea cu tichie din zilele noastre”, a menționat conducerea Bibliotecii Judeţene „Duiliu Zamfirescu” Vrancea.
În felul acesta cărţile, bibliotecile private, se transformă în biblioteci publice, ori îşi schimbă proprietarul, dar nu îşi vor schimba rolul: acela de a fi aproape de sufletul şi de mintea omului, de a-i fi prieten şi tovarăş de drum, dovedind că şi astăzi, cum a rămas de la Terentianus Maurus, ”Habent sua fata libelli” – „Şi cărţile au soarta lor”.
