Concert coral și eveniment velo, pentru punerea în valoare a monumentului ”Fosta Mănăstire Mera”

41 de cicliști, dintre care și un cetățean italian, au participat sâmbătă la prima ediție a evenimentului ”Descoperă Mănăstirea Mera pe bicicletă”. Organizat de către Direcția Județeană pentru Cultură, în parteneriat cu Inspectoratul Județean de Poliție Vrancea, Salvamont Vrancea, Protoeria I Focșani și Grupul Vocal ”Cantus” evenimentul este un demers care are ca scop promovarea patrimoniului cultural din Vrancea, Mănăstirea Mera fiind un ansamblu monumental de valoare națională. Celor 41 de cicliști care au pedalat către Mănăstirea Mera pe traseul Focșani-Cîmpineanca-Odobești-Broșteni-Mera li s-au adăugat mai mulți săteni din zonă, veniți la biserică îmbrăcați în straie populare vechi de peste 70 ani. Evenimentul a debutat cu o prezentare a monumentului istoric, realizată de către Protopopul Protoeriei I Focșani, părintele Aurel Boțan și preotul paroh Ticu Gavrilă, după care Grupul Vocal ”Cantus”, dirijat de profesorul Ionuț Drilea a oferit participanților un concert aplaudat frenetic de public. În cadrul evenimentului a fost lansat și un pliant de informare din colecția ”Monumente în Vrancea”, realizat de către Direcția Județeană pentru Cultură. Evenimentul s-a încheiat în jurul orei 21.30, când cicliștii s-au întors în Focșani.

Potrivit Direcției Județene pentru Cultură, ”fosta Mănăstire Mera” este monument istoric de interes national, cod LMI VN-II-a-A-06519, fiind singura mănăstire fortificată din Vrancea cu ziduri groase și înalte de 3-4 metri, turnuri, drumul străjii și ferestre înguste în zid pentru tragere, asemănătoare bisericilor fortificate din Transilvania. Datorită așezării la limita sudică a provinciei istorice a Moldovei, biserica Mănăstirii Mera prezintă o arhitectură tradițională moldovenească ce interferează cu elemente de construcție muntenești. La începutul anului 1717, ansamblul monahal de la Mera a fost transformat in punct de rezistență pentru armata habsburgică, de aici pornind atacuri sistematice în tot sudul Moldovei. În luna mai, avangarda armatei domnitorului Mihai Racoviță zdrobește rezistența organizată în jurul mănăstirii, aruncă în aer turnul de poartă al acesteia și incendiază corpul de chilii și biserica din lemn, închinată Sfântului Ierarh Nicolae. În perioada anilor 1737-1739, părintele Mitrofan Callerghi, starețul mănăstirii, reface sistemul de fortificare al acesteia. Zidurile şi turnurile sunt reparate şi se ridică altele noi, iar pivnița domnească, păstrată până astăzi sub ruinele stăreției, este zidită.

În anul 1800, părintele Arsenie, starețul mănăstirii, captează apa unui izvor, pe care o aduce în incinta mănăstirii, pe sub turnul fortificat și construiește stăreția cu două etaje. Captarea și izvorul se păstrează și sunt folosite de localnici și astăzi. Anul 1882 găsește biserica degradată de cutremure, casele egumenești cu etaj părăginite, chiliile dărâmate și clopotnița din lemn de deasupra porții căzută. Zidul de incintă, puternic fortificat, păstrează si astăzi ferestrele înguste, special zidite pentru apărare, și drumul străjii, care se întinde de-a lungul zidurilor. În două dintre colțurile sale, zidul prezintă două turnuri puternice, zidite in formă hexagonală, cu două etaje. Pe fațada lor vestică, cele două turnuri prezintă câte două serii de ferestre de tragere, zidite pentru apărare. În celelalte două colțuri ale zidului înconjurător se află alte două turnuri, unul pătrat (nord-vest) si altul rotund (sud-vest). Turnul în care se află zidita clopotnița este așezat pe latura vestică a zidului fortificat. Sub acest turn, aflat chiar in fața bisericii, se află poarta de acces în incintă, sub forma unei uși masive de lemn intărit cu metal. Înălțimea porții este mai mică decât la toate celelalte structuri fortificate asemănătoare, pe aceata intrându-se numai aplecat, și niciodată în grup. Aceasta măsură a fost una de siguranță, spre a întampina o intrare forțată în incintă. La clopote se ajunge pe o scară de lemn, construită în spirală.

În partea de răsărit a bisericii, adică într-o poziție diametral opusă celei în care se află clopotnița, se află un alt turn, mai mic decât cel vestic. Sub acest turn se află cea de-a doua intrare în incintă, aceasta deschizând și drumul spre cimitirul mănătirii. Intrând pe poarta vestică, în partea dreaptă se află înălțată stăreția și casa domnească. Din corpul de chilii nu s-au mai păstrat decât fundațiile. Biserica mănăstirii este închinată Sfinților Împărați Constantin și Elena. Pridvorul bisericii prezintă arcade sprijinite pe stâlpi de piatră de formă octogonală. Ușa, din lemn masiv, este încadrată de praguri masive din piatră. Pisania bilingvă, de o valoare deosebită, s-a păstrat până astăzi și este scrisă cu caractere chirilice și grecești: „Această Sfântă şi dumnezeiască Biserică întru numele Sfinţilor Împăraţi şi întocmai cu Apostolii Constantin şi Elena, este zidită de Măria Sa repausatul Ion Antioh Constantin Cantemir voevod la leatul 7214 (n.n. l706) şi nesăvârşind-o s-a înoit precum se vede de întru Cuviosul Sfinţia sa Arhimandritul chiriochir Mitrofan Calerghi, fiind egumen acestui Sfânt lăcaş cu cheltuială şi osteneală sfinţiei sale pentru mântuirea sufletului la leatul 7214.”. Deasupra pisaniei se găsește fresca Bunei Vestiri, descoperită abia în urma cutremurului din anul 1977.

Între pridvor si pronaos se află trei arce, sprijinite pe trei stâlpi octogonali. Pe o firidă centrală se află așezată icoana Sfinților Împărați Constantin si Elena. Pronaosul prezintă două bolți ample. Sfântul Altar, terminat în absidă, prezintă si el o boltă deosebită. Dintre frescele originale ale bisericii s-au păstrat o serie de scene biblice și tablourile votive ale ctitorilor – Constantin și Antioh Cantemir, boierul Moțoc și soția sa, Ursa – care necesită restaurarea de urgență. Elementele artistice interioare sunt semnificative, prin pragurile de piatră ale ferestrelor, dar mai ales prin catapeteasma și scaunul episcopal din lemn datate în secolul al XVIII-lea, susceptibile de a fi clasate în patrimoniul cultural național mobil. Lucrări de restaurare a bisericii și zidului de incintă ale Mănăstirii Mera s-au realizat între anii 1974-1978, de către Direcţia Monumentelor, Ansamblurilor şi Siturilor Istorice și arhitectul Nicolae Diaconu. După anul 1989, monumentul istoric ”Fosta mănăstire Mera” a fost supus unor restaurări succesive finanțate prin Programul Național de Restaurare a Monumentelor Istorice, lucrări în curs de execuție și astăzi.