Primăria Răstoaca: 𝐀𝐬𝐭𝐚̆𝐳𝐢 𝐬𝐞 𝐢̂𝐦𝐩𝐥𝐢𝐧𝐞𝐬𝐜 𝟔𝟓 𝐝𝐞 𝐚𝐧𝐢 𝐝𝐞 𝐥𝐚 𝐫𝐞𝐯𝐨𝐥𝐭𝐚 𝐫𝐚̆𝐬𝐭𝐨𝐜𝐞𝐧𝐢𝐥𝐨𝐫 𝐢̂𝐦𝐩𝐨𝐭𝐫𝐢𝐯𝐚 𝐜𝐨𝐥𝐞𝐜𝐭𝐢𝐯𝐢𝐳𝐚̆𝐫𝐢𝐢, 𝐝𝐢𝐧 𝟏𝟐 𝐢𝐚𝐧𝐮𝐚𝐫𝐢𝐞 𝟏𝟗𝟓𝟖

Legat de aceste evenimente importante, din istoria localității
noastre, Monografia Comunei Răstoaca consemnează următoarele:
,,Paharul suferinței răstocenilor avea să se umple în duminica de 12
ianuarie 1958, când activiști de partid și specialiști de la cadastru
au ajuns pe pământurile de peste râul Putna pentru a hotărnici
patrimoniul viitoarei Cooperative Agricole de Producție ,,Viața nouă”
din localitate.
Pe la ora 10:00 mă aflam în curtea lui Moș Grigore Dima (i se spunea
și Ciulu), vecinul nostru dinspre Est, unde era o nuntă: o căsătorise
pe fiica lui, Victoria. În momentul când fanfara a plecat din ograda
miresei spre centrul satului, m-am ținut după muzicanți împreună cu
alți copii. Ajuns în fața școlii, am auzit un vuiet dinspre locul unde
exista moara lui Fotin. Era din ce în ce mai puternic. Se auzeau voci
de oameni. Mulți oameni. Am luat-o la fugă înspre magazinul lui Ciubuc
și de acolo am văzut venind o mulțime de consăteni ducându-i mai mult
pe sus pe câțiva bărbați îmbrăcați în paltoane. Ai noștri aveau
sumane. Ajunși la șosea, au cotit la stânga spre Primărie. Pe vreo
două-trei din cei cu paltoane i-am văzut cu sânge pe obraji. Puhoiul
de oameni (să fi fost vreo 300) s-a oprit în fața Primăriei.
În volumul său, ,,Vrancea roșie și Ținutul Putnei în fața istoriei,
1944-1964″, profesorul Cezar Cherciu menționează că au fost 400.
Eu relatez ca martorul ocular, ca și cum e evenimentul s a petrecut cu
câteva minute în urmă: acolo, oamenii i-au cerut primarului să le
înapoieze cererile de înscriere cu forța în Colectivă.
Pelicula memoriei, pe care au fost înregistrate atâtea secvențe
vizuale și auditive, este la fel de clară ca atunci. Timpul nu a șters
nimic! Derulez ,,filmul” și:
1. Îl văd pe primarul de atunci deschizând cu cheia ușa Primăriei,
flancat de mai mulți consăteni care au pătruns în încăpere.
2. Îi văd pe Ilie Chițu și Chiriță Gălăgie ieșind din Primărie cu un
teanc de hârtii în mână (erau cererile) adresându-se consătenilor: mai
vreți la Colectiv? Li s-a răspuns cu Nuuuuu prelung.
3. Aud un bărbat din mulțime strigând să fie adus un braț de paie și
câteva minute mai târziu îl văd pe colegul de clasă Gheorghe Beșleagă
(Gică Seceră) venind cu paiele (locuia în apropiere).
4. Îl văd pe Radu Cotică (Lăghicer) pe Costică Tarbă (Burtea) și pe
nenea Ciubotaru (sătenii îi ziceau Fila) trăgând de firma din tablă
galvanizată pe care scria Gospodăria Agricolă Colectivă ,,Viața nouă”
Răstoaca, iar flăcăii veniți de la nuntă îndoind-o și jucând bătuta
peste ea, ca într-o sârbă a bucuriei.
5. În după-amiaza zilei de 12 ianuarie, în curtea imensă a Primăriei
de la Andronescu am văzut parcate zeci de IMS-uri (semănau cu ARO),
având caroseria din pânză kaki și geamlâc la spate.
Veniseră dinspre Focșani și dinspre Galați și erau ale miliției,
securității și armatei.
6. În întunericul nopții de 13/14 ianuarie, din curtea vecinului din
spatele casei noastre, Turcitu Ion (Chiodose), am auzit lătratul
câinelui apoi, pe geamul din din perete, l-am văzut ieșind pe poartă
încătușat.
7. Câteva minute mai târziu, din casele fraților Gheorghe și Dragomir
Ursu, aflate vis-a-vis de casa noastră, erau ridicați și aceștia.
8. Dimineața, în fundul grădinii noastre, de unde începea câmpul,
puteau fi văzut militari cu arma la picior. Am fost instruit de mama
să nu scot o vorbă la școală despre ceea ce văzusem.
9. Câteva zile mai târziu îl văd pe Nicolae Ceaușescu la câțiva metri
de mine, în curtea școlii, la un ,,miting popular” înfierând revolta
consătenilor și amenințându-i cu pușcăria pe cei care mai îndrăznesc
să se opună colectivizării. Era îmbrăcat ca atunci când mergea la
vânătoare.
În volumul său Vrancea Roșie și Ținutul Putnei în fața istoriei, 1944
– 1964, profesorul Cezar Cherciu menționează:
,,Securitatea din Focșani a intervenit în aceeași zi, au încercuit
satul cu mașini și ostași înarmați, localitatea aflându-se încercuită,
de fapt, până în noaptea de 13 spre 14 ianuarie, când s-a trecut la
arestarea vinovaților.
Ce arestați au fost duși la securitatea din Galați, unde ancheta a
fost condusă de colonelul de justiție Dimitriu D. Adrian. Din cele
peste 100 de persoane arestate, un număr mare au fost trimise în
judecată, primind condamnări aspre, între 8 și 20 de ani de ani și
confiscarea averii pentru delictul de acte de teroare.
Comisia trimisă la Răstoaca și apoi procurorul militar ,,au depistat
elemente dușmănoase ale regimului” care echivalau cu un adevărat
atentat împotriva statului comunist.
În fruntea listei s-au aflat Postolache Ion, Chiriță Gălăgie,
Scripcaru Zamfir, Miu Cornel, Tarbă Gavrilă, Miu Soare, Miu Dragomir
și alții.
,,În fața anchetatorilor, țăranii și-au recunoscut în general faptele.
Chițu Vasile (născut în 1933) a bătut un inginer, împreună cu Beșleagă
Vasile, Traian Borcea (zis Recea), Oncioiu Marin, Nanu Ion, Chirilă
Gh. Ion (zis Greier, numele corect era Chiriță), Popa V. Ion (zis
Mielu), Gh. Nănache (se numea Enache), Marin Neacșa (se numea Neacșu),
Chiriță Gălăgie, Costică Tarbă, Marian Șerban”. Ancheta securității a
arătat că la revolta au participat peste 400 de săteni, din care 18 au
fost principalii vinovați <<că au complotat contra statului>>, fapt
pentru care au fost trimiși în judecată <<pentru crime de acte de
teroare>>.
Procesul privind revolta de la Răstoaca a fost judecat între 13 -15
martie 1958.”
Au fost judecați în regim de urgență și pe 15 martie au primit
sentințe grele, cu drept de recurs în numai trei zile, următorii:
Chiriță G. Ion, Chițu M. Alexandru, Chițu M. Ilie, Drăgoi I. Ion, Miu
Gheorghe, Miu Gh. Gheorghe, Miu D. Vasile, Oprea N. Ștefan, Șerban Gh.
Gheorghe, Turcitu I. Ion, Ursu V. Dragomir, Dima T. Marin, Florea D.
Vasile, Lazăr V. Dumitru, Maxim C. Constantin, Oncioiu C. Marin,
Oncioiu C. Ștefan, Ursu V. Gheorghe, Bejleagă Gh. Vasile, Turbatul G.
Vasile, Borcea D. Dumitru, Gălăgie D. Chiriță, Gălăgie D. Ion, Lazăr
V. Marin, Lazăr V. Nicolae, Marcu Gh. Ion, Marian T. Gheorghe, Nițu I.
Ion, Popa V. Ion, Tarbă F. Gavrilă, Bejleagă B. Gheorghe, Nanu C. Ion,
Ciubotaru Șt. Nicolae, Scripcaru V. Zamfir, Chiriță G. Ioniță, Trofin
C. Iancu, Miu Gh. Constantin, Miu S. Corneliu, Miu D. Soare,
Postolache D. Ion.
Conform dosarului 4/1958, Fond 154, prin hotărâri judecătorești, puse
în aplicare de administrațiile financiare, persoanelor condamnate
le-au fost confiscate și terenuri.
În semn de respect și în altă apreciere a suferințelor și
privațiunilor suferite de acești deținuți politici în închisorile prin
care au trecut A.F.D.P.R. – Filiala Vrancea, a ridicat în anul 1995,
lângă Biserica ,,Sfântul Nicolae” un monument sub bolta unei troițe
pentru cinstirea memoriei membrilor săi din Răstoaca.
Proiectul a fost conceput de inginerul Cristea Ion iar construcția a
fost realizată de localnicii Sterea I. Ion, Beșleagă Dragomir, Nițu M.
Costică și Postolache I. Dumitru.”

S-AR PUTEA SĂ TE INTERESEZE: